JOIA PASTELUI

Joia Pastelui sau Joia Mare, Joia Neagra, Joia Patimilor, Joi Marita are o insemnatate aparte pentru cei care cred in Dumnezeu. In aceasta zi Mantuitorul a luat ultima cina cu cei doisprezece Apostolii ai  sai.


Adevarat graiesc voua, ca unul dintre voi Ma va vinde. Si ei, intristandu-se foarte, au inceput sa-I zica fiecare: Nu cumva eu sunt, Doamne? Iar El, raspunzand, a zis: Cel ce a intins cu Mine mana in blid, acela Ma va vinde. Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, insa, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela daca nu se nastea. Si Iuda, cel ce L-a vandut, raspunzand a zis: Nu cumva sunt eu, Invatatorule? Raspuns-a lui: Tu ai zis.


 In aceasta seara crestinii merg la biserica la Denia celor 12 Evanghelii. Din aceasta zi pana la Paste nu se mai bat clopotele ci doar toaca. Joia Pastelui se inrosesc ouale si se impistresc, pentru ca se spune ca acestea nu se strica tot anul. Legendele spun ca Maria Magdalena s-a intalnit cu jidanii si le-a spus ca Isus a inviat, iar raspunsul acestora a fost ca Isus va invia cand face ouale din cosul Mariei se vor inrosii. Si numai ca asa se si intampla. Alte legende spun ca jidanii au aruncat cu pietre spre Maria Magdalena iar acestea s-au transformat in oua rosii sau ca la crucea pe care a fost rastignit Isus, Maria a adus un cos cu oua care s-au inrosit de la sangele ce curgea din ranile Lui.

Colorarea oualelor se face in general in rosu , dar mai apar si alte culori ca : galben, albastru, verde ce simbolizeaza bucuria primaverii.Cea mai raspandita si renumita traditie de incondeiere a oualelor se afla in Bucovina. Sunt tehnici speciale pentru a face un ou frumos, cu penite sau chisite (un varf ascutit de tabla de arama ,fixat intr-o maciulie a unui bat plat), cu ceara colorata, cu ceara arsa si lac. Este o adevarata arta in Bucovina si nu numai, incondeierea oualelor, apreciate si de catre vest-europeni.

Prin unele zone ale tarii se mai pastreaza traditia ca in Joia Pastelui, fetele fac 12 noduri la o ata si o pun sub perna, crezand ca noaptea isi viseaza ursitul. In vestul Romaniei painea care se prepara la cuptor de lemn, se aseaza intr-un cos nou , impreuna cu vin si oua si se duce la biserica.

Joia Mare este considerata binefacatoare pentru morti. Acum se face ultima pomenire a mortilor din Postul Mare. Se duce coliva la biserica, se sfinteste si apoi se imparte la oameni pentru pomenirea celor trecuti in nefiinta.


În zona Banatului,  în credința bănățenilor în Joia Mare, un personaj mitologic feminin, numit Joimărița, umbla prin sate și le pedepsea pe fetele care nu își terminau de tors lâna, iar pe cele mai leneșe le lua la ea acasă și le mânca.
În prezent în Joia Mare se aprind focurile în cimitire pentru că se crede că în perioada Paștelui se deschide cerul și sufletele morților se întorc în sat. Deopotrivă, pregătirea bucatelor tradiționale se face după terminarea curățeniei mari.

CU DUMNEZEU INAINTE

Ne apropiem cu pasi repezi de sfintele sarbatori pascale, atat la catolici cat si la ortodocsi. Mai sunt si Floriile, pe 8 ale lunii in curs, deci sufletele noastre pot fi patrunse de speranta si liniste. Fiecare intelege ce vrea din aceste traditii, sarbatori. Unii - majoritatea - nu inteleg nimic din aceste date importante ale credintei: beau, mananca pana nu mai pot si aduc vorbe de ocara imprejur.Nici in preoti nu mai ai incredere in ziua de azi, dar stiti voi ca exista o vorba: SA NU FACI CE FACE POPA, SA FACI CE ZICE POPA.

Nu ne mai ramane decat sa fim linistiti sufleteste, sa avem incredre in Dumnezeu si sa fim mai buni cu  cei din jurul nostru. Pentru a intelege mai bine aceste sarbatori, am gasit de cuviinta sa postez cu ajutorul presei online semnificatia FLORIILOR SI A PASTELUI.

'' Duminica Floriilor, numită şi Duminica Stâlparilor, este sărbătorită întotdeauna în a şasea duminică a postului mare. După minunea învierii lui Lazăr, căpeteniile iudeilor au luat hotărârea să-l omoare pe Iisus cu primul prilej. Arhiereul Caiafa afirmă: „Mai de folos ne este să moară un om pentru popor, decât să piară întreg neamul”.

Sâmbăta dinaintea Floriilor este dedicată comemorării morţilor. Ziua aceasta este numită şi Moşii de Florii sau Lazărul, obişnuindu-se ca femeile să facă „plăcinte lui Lazăr“ şi să le dea de pomană. La sate, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva morţii, care aşteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ, să se îmbăieze. Pe vremuri se practicau de Florii câteva obiceiuri păgâne. La miezul nopţii dinspre Florii, fetele fierbeau apa cu busuioc şi cu fire de la ciucurii unei năframe furate de la înmormântarea unei fete mari. În Duminica de Florii, ele se spălau cu această apă pe cap, aruncând-o apoi la rădăcina unui pom fructifer, sperând ca în acest fel să le crească părul frumos şi bogat. Se crede că cel care înghite trei mâţişori în ziua de Florii nu va suferi tot anul de dureri de gât. Exista, de asemenea, credinţa potrivit căreia dacă aprinzi mâţişori şi afumi casa cu ei când este furtună, căminul va fi ferit de fulgere. În ziua de Florii nu se lucrează, iar în toate casele de la sate se coc pâini din făină de grâu împletite şi ornate cu cruci, care se dau de pomană la săraci.

În popor, Floriile sunt precedate de diverse datini. În Transilvania, dar şi în Banat, există obiceiul ca, în ajunul Floriilor, fecioarele să pună o oglindă şi o cămaşa curată, sub un păr altoit, iar răsăritul soarelui să le prindă a doua zi acolo. Oglinda era apoi obiect de farmece de dragoste. Apicultorii învelesc stupii în ramuri înverzite de salcie pentru ca aceştia să se umple de miere.Bătrânii spun că aşa cum va fi vremea de Florii aşa va fi şi în prima zi de Paşti. Şi tot tradiţia bătrânească spune că cei care nu sărbătoresc Lăzărelul se vor umple de pistrui.

Începând cu seara de duminică, în biserici începe săvârşirea slujbelor numite denii. Acestea evocă toate momentele importante petrecute în viaţa Mântuitorului între ziua Intrării triumfale în Ierusalim şi până la Învierea Sa din morţi. Rememorarea acestor momente triste sunt este un prilej de reamintire a stării noastre de păcat din care putem ieşi doar cu ajutorul lui Dumnezeu, cel care s-a răstignit şi a înviat pentru noi. Cu ziua de Florii începe ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. '' 

La final le doresc tuturor crestinilor care citesc aceasta postare, UN PASTE FERICIT iar celor cu nume de floare LA MULTI ANI SI SANATATE !

BARBATI, PUTETI FI LUATI DE ... NEVESTE !

O traditie straveche spune ca in ziua de 29 februarie, femeilor le este permis sa ceara in casatorie barbatul iubit.

Legenda spune ca in Irlanda, in secolul cinci, Sfanta Bridget l-a rugat pe Sfantul Patrick sa permita femeilor, intr-o singura zi din an, sa-i ceara in casatorie pe barbati.

Pentru a-i face pe plac, acesta a hotarat ca ziua respectiva sa fie 29 februarie.

Traditia s-a pastrat secole de-a randul, iar in secolul al XIII-lea a fost chiar adoptata ca lege in Scotia, iar barbatul care refuza cererea in casatorie era amendat.


Astept cererile voastre :))

DRAGOBETELE SARUTA FETELE

Nu mai suntem romani, ne-am ''americanizat''.Nu mai stim decat Valoentine's Day sau Halloween.24 februarie e data in care se sarbatoreste DRAGOBETELE la romani.

Entitate magică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările "se logodesc" în această zi.

În această zi satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala : Dragobetele sărută fetele. Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară.

În sudul României (Mehedinţi), fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă.


Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.


O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană, numită Năvalnic, de Maica Precistă, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările.

SURSA: wikipedia

6 VINE MOSU' !

6 DECEMBRIE - ZIUA IN CARE MOS NICOLAE NE ADUCE CADOURI SI SURPRIZE.

. In dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute. E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. De altfel, povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.


Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.


De atunci si pina in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.


Cine e Mos Nicolae?


Cunoscut in Transilvania si sub numele de Sin-Nicoara, Sfintul Nicolae este cel mai popular sfint in Ardeal. Sarbatoarea lui a generat un adevarat folclor, de la darurile de ”Mos Neculai” si pina la obiceiurile si legendele diferentiate de la sat la sat. Nascut in cetatea Patara din tinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (in limba greaca ”biruitor de popor”) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le facea. Dupa ce i-au murit parintii, Nicolae si-a impartit averea saracilor si a intemeiat manastirea Sionului de linga Mira, capitala Lichiei, calatorind ca prelat la Ierusalim.


Crestinii acelor timpuri au pastrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viata a unui corabier cazut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugaciune si post, a furtunii de pe mare s.a.). In ultima parte a vietii s-a retras la manastirea ctitorita de el, a Sionului, unde a fost inmormintat la 6 decembrie 352. Dupa opt ani, imparatul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserica, in cartierul Vlaherne, cu hramul numelui sau. Ducindu-se vestea ca din mormintul sau izvoraste mir, crestinii din intreaga lume au facut pelerinaj, vindecindu-se de boli incurabile.



Din veacul al XIX-lea, mina dreapta a Sfintului Nicolae se pastreaza la Biserica Sf. Gheorghe Noi din Bucuresti, unde se gaseste si mormintul Sfintului voievod martir Constantin Brincoveanu cu cei patru fii ai sai. Numeroase biserici din tara si mai ales din Ardeal au hramul Sfintului Nicolae.


Le Père Fouettard In Franta, Sfintul Nicolae este insotit de un personaj pe care oamenii din Metz il dispretuiesc. Pina in 1552, Mos Nicolae venea singur pe 6 decembrie si aducea jocuri si dulciuri copiilor cuminti, dar si celor mai putin cuminti. In anul acela, Imparatul Carol al V-lea a asediat orasul Metz. Messienii au fost nevoiti sa ceara ajutor regelui Frantei pentru a face fata asediului care a tinut, cu toate acestea, pina in ianuarie 1553.

Breasla tabacarilor a inventat chiar in timpul asediului un personaj grotesc pentru a-i imbarbata pe locuitorii din Metz. Personajul il reprezenta pe Carol al V-lea si purta cu el un bici cu care incerca sa pedepseasca tinerii si tinerele, alergindu-i pe strazi. Anul urmator, pentru a se bucura de libertate, breasla a reinnoit ideea acestui personaj urit, dezagreabil. Trecerea lui prin oras coincide oarecum cu aceea a Sfintului Nicolae.


Anii au trecut si, cu timpul, a devenit un obicei ca Sfintul Nicolae sa aduca dulciuri, iar caricatura lui Carol al V-lea sa apara pedepsind copiii neascultatori cu nuielusa usturatoare. Oameni pasnici, locuitorii din Metz l-au uitat pe Carol al V-lea si l-au botezat Père Fouettard (mosul care vine cu biciul) pe cel care-l insotea pe Mos Nicolae, patronul copiilor.


Imaginea acestui personaj s-a raspindit putin cite putin spre Nord si astfel Père Fouettard a fost acceptat in Germania, Olanda, Belgia, rezolvind uneori problemele educative ale unor parinti, prin aparitia sa, care speria copiii neascultatori. Ideea nuielusei care pedepseste a ajuns pina pe meleagurile noastre.


Ce aduce Mos Nicolae ?

La noi, de Mos Nicolae, copiii cuminti primesc, pe linga dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa. Sfintul Nicolae si aghiotantul sau Ideea de mos care aduce daruri copiilor a aparut in Scandinavia, cu multe mii de ani inainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care calatorea prin toata lumea, in timpul iernii, calare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni si pedepsindu-i pe cei rai. Desi in crestinism s-au pierdut aceste povesti, in constiinta oamenilor ele au ramas prin existenta unor personaje cum ar fi Sfintul Nicolae si Mos Craciun.


La crestinii din Republica Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawaii el coboara din barca. In districtul german Berchtesgaden, 12 tineri imbracati in paie si avind masti care reprezinta animale danseaza in urma Sfintului Nicolae, sunind din talangi. Dupa ce ofera daruri fiecarei case in parte, tinerii dau gazdele afara facindu-se ca le bat, un fel de pedeapsa simbolica pentru eventualele rele savirsite. Si in Germania, Sfintul Nicolae vine cu un aghiotant care poarta nume diferite. Sfintul Nicolae are aici un sac in spate si un bat in mina, in timp ce aghiotantul este o fiinta inspaimintatoare.


In Danemarca, cel care aduce daruri cara un sac in spinare si este purtat de reni. Copiii pregatesc o farfurie cu lapte sau o budinca de orez, in speranta ca aceasta va fi mincata de elfi, personaje despre care se crede ca il ajuta pe aducatorul de daruri.


Polonezii cred ca darurile vin de la stele, in timp ce ungurii spun ca ele sint aduse de ingeri.


In Siria, cadourile vin cu o camila tinara in data de 6 ianuarie. Copiilor italieni le aduce daruri personajul La Befana, despre care se crede ca a refuzat sa-i conduca pe intelepti la Bethleem cind acestia i-au trecut pragul, motiv pentru care La Befana isi petrece timpul mergind din casa in casa pentru a-l gasi pe Copilul Hristos.



O alta ipostaza a Sf. Nicolae este cea de iscoada la diavol. Se spune ca Dumnezeu a facut un contract cu Necuratul ca cei vii sa fie ai lui Dumnezeu, iar cei morti, ai lui Necuratu’. Vazind insa Dumnezeu ca e rau, a trimis pe Sf. Nicolae sa intrebe cine poate sa ia contractul acela de la Necuratul. Si a stat Sf. Nicolae treizeci de ani la poarta iadului, pina a reusit sa puna unui drac intrebarea ce i-o spusese Dumnezeu. Iar Necuratul i-a raspuns: ”Numai acel ce se va naste din Duh Sfint va putea sa-l ia”. Dumnezeu a trimis duhul sau de s-a nascut Hristos. Cind a implinit Hristos treizeci de ani, a mers si a luat contractul si de atunci au ramas oamenii sa fie judecati dupa pacatele lor. Iarna incepe in noaptea de Sf. Nicolae Expresia populara ”S-a dat Sf. Nicolae jos din cui” are radacini in credinta ca sfintul ii ajuta pe hoti in ispravile lor si exprima faptul ca parintii ameninta copiii obraznici, aratind nuiaua doar cu degetul.


Tot in popor se spune ca iarna incepe la Sf. Nicolae. Mos Nicolae este batrin si are barba alba, iar in aceasta zi Mosul isi scutura barba, deci trebuie sa ninga. In aceasta zi, se spune: ”A intinerit Sf. Nicolae”. De regula, de ziua lui apare pe un cal alb, aluzie la zapada care cade in luna decembrie, si se spune ca daca Sf. Nicolae a venit pe un cal alb, Sf. Ion va merge pe un cal negru, adica va intoarce iarna. In ziua de Sf. Nicolae incepe ziua sa se mareasca: ”La Sf. Nicolae se intoarce noaptea la ziua cu cit se intoarce puiu-n gaoace”, zice poporul. De ziua lui se fac vraji, farmece si pronosticuri meteorologice, se pun crengute de pomi fructiferi in apa pentru a inflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozeaza si rodul livezilor pentru anul viitor.

SA AVETI PARTE DE BUCURII SI DE SURPRIZE DE LA MOSU' :)