DRAG IMI E DE DRAGOBETE

Drag imi e de Dragobete
Sa merg ziua pe'ndelete
Dupa dragoste si viata
Fetele sa-mi dea dulceata.

De Dragobete, se făceau logodne simbolice pentru anul următor (uneori le urmau logodnele adevărate) sau fetele şi băieţii făceau frăţii de sânge.
În pădure, în jurul focurilor aprinse, tinerii băieţi şi fete stăteau de vorbă. Fetele strângeau viorele şi tămâioasă, pe care le păstrau la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste.

Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari să strângă apa din omătul netopit sau de pe florile de fragi. Această apă era păstrată cu mare grijă pentru că avea proprietăţi magice (se spunea că e "născută din surâsul zânelor") şi putea face fetele mai frumoase şi mai drăgăstoase. Dacă nu erau omat şi fragi, fetele adunau apa de ploaie (pentru spălatul părului) sau de izvor atunci când Dragobetele se ţinea în luna martie.

Deoarece se credea că Dragobetele îi va ajuta pe gospodari să aibă un an mai îmbelşugat decât ceilalţi, în ziua de Dragobete oamenii nu munceau ca în zilele cu sărbători religioase, doar îşi făceau curăţenie prin case. Cele care lucrau erau fetele îndrăzneţe care chiar îşi doreau să fie "pedepsite" de Dragobete. Chiar dacă mai "pedepsea" femeile, se considera că Dragobetele ocrotea şi purta noroc îndrăgostiţilor, tinerilor în general, putând fi socotit un veritabil Cupidon românesc.

Sursa:crisana.ro

PORECLELE DIN TRECUT SI DE AZI

Fiecare dintre noi a avut sau a auzit de anumite porecle inventate de prietenii din copilarie. Pe vremea anilor in care programul tv era de 2 ore zilnic sau o revista cu PIF SI HERCULE o citea toata clasa de la un coleg care avea pe cineva pe ''afara'' poreclele erau mai restranse si se dadeau dupa felul fiecaruia.

Calu', chioru', gogoasa, ochila, grasu, nebunu', tiganu', cocosatu', Balzac, cioara, elefantu' etc erau cateva din poreclele mai des intalnite. Mie mi se spunea si am ramas cu porecla asta - BABAN - sau acuma dupa culoarea putinului par pe care il mai am - BLONDU -. Mai am cateva cunostiinte sau ''fenomene'' din astea dar nu fac reclama gratuita :))

Si in politica romaneasca intalnim porecle cunoscute, unele de-a dreptul haioase si meritate:


Traian Basescu: "Zeus", "Piratul", "Baselu", "Marinarul", "Jack Daniel's", "Traian Pinochio", "Captain Planet", "Poppeye marinarul"

Emil Boc: "Pompierul atomic", "Piromanul Boc", "Piticul atomic", "Bokemon", "Papagalul lui Base", "Pitic nesimtit", "Boc care face poc"

Mircea Geoana: "Prostanacul", "Tilica"

Ion Iliescu: "Batranul Edec", "Tataia", "Bunicuta", "Obi Ion" sau "Ilici"

Miron Mitrea: Manivela,

Elena Udrea : Blonda de la Cotroceni, Bunicuta

Viorel Hrebenciuc: "Guzganul Rozaliu",

Emil Constantinescu "Tapul",

Adriana Saftoiu: "Doamna Pufulete",

Corneliu Vadim Tudor: "Tribunul" sau "WC Tudor",

POVESTEA MOSULUI

A venit iarna adevarata si pe la noi, bucuria copiilor in general, care dupa ce au scris mosului sa le aduca cadouri, nu mai intra in casa fiind fascinati de omul de zapada, derdelus si sanie.

Mosul de iarna a muncit impreuna cu spiridusii sai la construirea si impachetarea cadourilor si in seara de ajun a plecat impreuna cu cei 9 reni ai sai spre toti copii ascultatori sau mai putin ascultatori, sa le imparta cadouri. Modul sa de a intra in casele oamenilor este deja cunoscut :) ori pe hornul casei, ori pe la ferestre. Cadourile sunt lasate langa bradut si ... imediat Mosul dispare, fara a fi vazut :)

Pe langa faptul ca l-am vazut in poze, pe felicitari sau in reclamele de la TV, ne-am intrebat, cine este MOS CRACIUN ?


In secolul IV, a trait in Turcia, la Mira, un episcop crestin care iubea foarte mult copiii. Fiind foarte bogat, le facea cadouri celor cuminti, iar celorlalti le dadea cate o nuielusa. I s-a dus vestea in toata Europa si multi multi ani mai tarziu, odata cu imigrantii de pe batranul continent, povestea lui a ajuns si peste ocean. Practic, aici s-a nascut Mos Craciun, in decembrie 1862, desenat de Thomas Nast, caricaturistul de la ziarul new-yorkez Harper’s Illustrated Weekly. Tot el a stabilit, mai apoi, ca resedinta mosului se afla la Polul Nord. Mai tarziu, cand s-a realizat ca renii nu au ce sa pasca in extremitatea nordica a planetei, Mos Craciun a fost mutat in Laponia! Un rol important in crearea acestui mit l-a avut si pastorul american Clement Clarke Moore, care a scris un poem pentru copiii sai, despre un mos simpatic, durduliu si bland, care imparte daruri copiilor dintr-o sanie trasa de reni zburatori – chiar viitorul Mos Craciun!

VIENA - UN COLT DE CIVILIZATIE

M-am ''ratacit'' in vara asta intr-un colt de lume civilizata, Viena - orasul muzicii clasice. M-am lovit de acest gen muzical intr-o seara cand in fata primariei intr-un cadru de spectacol, se urmarea si asculta muzica clasica proiectata pe un ecran imens. Nu credeam ca exista atata lume iubitoare de muzica lui Mozart sau Scubert. In spatele celor aproximativ 500 de locuri in aer liber puteai sa savurezi berea vieneza sau sa gusti un wurst(asemanator carnatului romanesc, dar mult mai bun) cu mustar.

Capitala Austriei iti ofera o serie intreaga de muzee si obiective turistice. Viena abunda in obiective turistice si atractii ce fac ca turistii sa asalteze cu miile capitala Austriei(anual sosesc 8 milioane de vizitatori).
Am fost cazat chiar in centru,la Hotel Atlas pe Lerchenfelder Strasse, ceea ce ne-a avantajat din punct de vedere al transportului. Am calatorit si cu metroul, in drum spre Schonbrunn, sistemul de calatorie fiind total diferit de al nostru. Iti alegi singur ruta pe care vrei sa o urmezi de pe ecranul automatului si selectezi cate calatorii faci sau ticket pentru toata ziua, saptamana, apoi iti este afisat suma pe care trebuie sa o introduci in ''tonomat'' pentru a ti se elibera ticketul.Este impropriu spus metrou pentru ca acesta circula si la suprafata (destul de mult) si subteran, ceva deosebit.

DRUMETII DE VARA (III): RETEZAT

Am lasat la urma, cea mai fumoasa atractie a drumetiei de vara de pe munte. Parcul National Retezat - o lume a lacurilor printre piscuri semete.

Dupa cele doua zile din Rodnei, gandurile noastre se indreptau catre cel mai frumos Parc National din Romania. Cu o ''escala''la Cluj, unde am stat la o bere, itinerariul avea sa se incheie dupa 4 zile pe Retezat.

Drumul nu se mai termina odata si nu ajunsesem la … un fel de baza a turistilor care vor sa urce pe munte, desi ceasul arata trecut de ora 12 noaptea. Aceeasi problema intalnita la Vatra Dornei am gasito si aici la Hateg: indicatoarele de informare.

Faceam concurenta Politiei rutiere, circuland pe sosea in ambele directii desi trebuia sa ''o bagam la stanga,undeva''. Ce usor a fost apoi cand am trecut pe linga o scoala cu luminile aprinse la acea ora, dar si cu indicatiile date de doi chefli gasiti intr-un bar la marginea localitatii.

DRUMETII DE VARA (II): MUNTII RODNEI

Drumetia noastra prin tara continua inca de seara, cand am plecat de la Durau, urmatoarea destinatie fiind Muntii Rodnei din Carpatii Orientali. Am zabovit putin la barajul de la Bicaz dupa care ''otomobilul''cu Sorin pe post de Senna, serpuia tinutul nordic al Romaniei. Am ajuns si la Vatra Dornei, unde fetele frumoase sunt invers proportionale cu ...indicatoarele de circulatie(cred ca mi-o iau).Ne-am intors de vreo doua ori din drum si pana la urma am gasit drumul cel bun.Intr-un tarziu, pe la 10 seara ajunseseram in Borsa.

Borşa este un oraş de pe Valea Vişeu, între Munţii Rodna şi Maramureş. Oraşul este la aproape 80 de km via DN 18 de Sighetu Marmaţiei, ultima comună din vale înainte ca Pasul Prislop să ajungă în Moldova.
Borşa se află la o altitudine de aproape 700 m şi este cel mai important punct de plecare pentru călătoriile spre Munţii Rodnei. Mai mult, Borşa se află între două arii importante, aflate sub protecţie: Parcul Natural din Munţii Maramureş şi Parcul Naţional din Munţii Rodnei.
La aproape 6 km nord de Borşa este o aşezare minieră numită Baia Borşa, care până nu demult era un important centru de minerit pentru cupru, argint şi plumb.

La o asa tara frumoasa cum avem, ne lipseste felul de a promova turismul si modul lui de organizare.Am simtit lucrul asta la Borsa , unde nu exista un ''semn'', ceva, care sa te duca spre locul de campare,spre munte. Asa ca am luato ca orbii, pe bajbaite. Ne-am descurcat in cele din urma … dormind in masina, in sacii de dormit, nu inainte de a lua cina obisnuita cu eticheta rosie si din hamei.Dimineata am fost foarte inclestat, nu din cauza vreunei probleme de stomac ci noilor pozitii de somn.