Inchipuitiva ca as fi un gradinar banal, ce lucreaza intr-o gradina plina de flori asortate dar si de gunoaie la fel de bine clasificate. As putea sa curat buruianul din gradina, sa ud florile si sa le ingrijesc asa cum trebuie, insa nu pot face aceste lucruri din cauza cartitelor. Din ce in ce mai multe si mai nesanatoase, ca sa nu zic altfel.
Ca sa imi castig existenta, ma umilesc in fata acestor cartite, insa traiesc cu speranta ca intr-o buna zi va apare soarele si pe strada mea.Ma lovesc zilnic de prostia umana, intentionata sau cu buna stiinta.Celorlalti gradinari nu le pasa asa cum ma preocupa pe mine aceasta viata.E mai bine asa.Intr-o zi vor iesi la pensie si vor plimba nepotii prin parc sau ... cine stie.
Florile vor muri daca mucegaiul si neghina nu vor disparea.Vreau sa cred ca intr-o buna zi ma voi bucura din plin de frumoasele flori, dar e tardiv. Cei care ma cunosc stiu foarte bine despre ce vorbesc in acest articol cu substrat. Nu pot sa ma etalez la vedere pentru ca as pierde multe, dar intr-o buna zi o sa spun adevarul pe fata, fara perdea. Ca sa stie toata lumea in ce tara traim.
Albert Einstein spunea odata :“Doar doua lucruri sunt infinite: universul si prostia umana; Inca nu sunt sigur de primul”. Mare dreptate avea nenea Albert.
Astia-s oamenii, blondule!
ReplyDeleteN-ai ce sa le faci.
Asa e lumea facuta.
Si asa va fi mereu!
In viata iti faci singur loc cu coatele sau ramai undeva in spate.
Dar e bine si in spate, eu stiu cum e.
Mai bine in spate, sincer si fericit, decat in fata, prefacut si cu griji!
Leonard