DRUMETII DE VARA (partea 1)- CEAHLAU

Ceahlăul este muntele împărat, este podoaba, poezia ţării, este izvorul tainic al legendelor şi doinelor neamului nostru, este ochiul etern deschis asupra hotarelor moşiei strămoşeşti.
(Nicolae Gane

**********************************************************************************

Am plecat sambata dimineata pe la 4.30 spre un itinerar necunoscut de mine decat din poze si de pe internet (recunosc). Ceilalti camarazi de drumetie au mai fost si nu s-au saturat de sarmul carpatin. O cafea de dimineata, m-a scos din starea de amorteala in care eram. Si uite asa ajunseseram prin zona ungureasca a Romaniei, undeva in Covasna, pe unde indicatoarele spre Bicaz disparusera. Intrebarii noastre din romaneste i s-a raspuns cu un "ighen" foarte natural si apoi zambete din partea ambelor parti, mai ales a noastra, completata de cuvinte xenofobe.
Cateva minute petrecute la Lacul Rosu ne-au mai dezmortit picioarele dornice de multa miscare.Mai tarziu aveau ele "activitate" incarcata.

Am oprit si in Cheile Bicazului pentru a imi completa colectia de vara cu o sapca pe care am dat 10 lei. Nu prea port eu asa ceva dar era utila acolo sus … sa nu imi intre muntele in ochi :))
Statiunea Durau a insemnat punctul de plecare spre Vf. Toaca.Dupa ce ne-am echipat si am inaugurat traseul cu o "bere fututa" asa cum ii placea lui Remus sa zica, am ales traseul denumit şi "traseul Duruitoarei", care începe în faţa hotelului "Bistriţa" din staţiunea Durău. După ce se traversează un pod de beton peste un pârâu mic, se coboară în "Poiana Cailor"



Este un traseu istoric, făcând parte dintre primele şapte trasee marcate în Masivul Ceahlău. În anul 1936 este marcat cu semnul cruce roşie pe fond alb, semnul păstrându-se până în prezent. Această potecă a fost străbătură de Alexandru Vlahuţă, cel care ne-a lăsat o frumoasă descriere a acestei zone.



Traseul Durău - Poiana Viezuri (1h - 1h15') - Piatra Lată (45' - 1h) - cascada Duruitoarea (1h30' - 2h) - Poiana Scăiuş (2h30' - 3h) - Poliţa cu Ariniş (3h30' - 4h) - Curmătura Piciorul Şchiop (4h - 4h30') - cabana Dochia (4h30' - 5h)

Majoritatea traseului se face prin padurea de molid si fag, care era invadata de ‘’ vulpite’’ cu doua picioare. Mergeam si oftam amintindu-mi mereu de mama :)) "mama, mama! ce bunaciune". Ce frumoasa e natura cateodata.

Ajunsesem la Cascada Duruitoarea, una dintre cele mai frumoase si mai zgomotoase creatii ale naturii.Datorita debitului de apa asigurat de Paraul Rupturii impreuna cu afluentii lui si datorita caderii apei de la o inaltime de aproximativ 100m, vuietul asurzitor produs de cascada se aude de la mare departare si poate de aici provine numele. Zgomotul este cel mai puternic pe vreme ploiasa, cand debitul paraului Rupturii este crescut. La baza cascadei este construita o scara de lemn pe care se poate urca aproximativ 30m pana pe o platforma care fragmenteaza cascada in doua coloane diferite de apa.



In primul prag al cascadei apele paraului au sapat prin eroziune marmite fluviale, iar a doua portiune rasfira apa ca un evantai peste stinca, de la o inaltime de 5 m.Căderea de apă măsoară aproape 100 m şi este despărţită de un prag în două părţi distincte.
Am facut poze, ne-am alimentat stomacul si am admirat privelistea, apoi am luato la urcus, spre cabana Dochia (1828 m)

Drumetia pe munte nu este un lucru usor de facut deoarece presupune efort mare, o buna conditie fizica si mai ales vointa de a continua cand simti ca te doboara oboseala. Pentru noi nu era o problema sa urcam.Alta era hiba: bericica rece la umbra bradului.

Cabana Dochia este statia terminus a celor mai multi turisti. Am atacato spre seara, cand am ajuns sus. Dupa o bere cam piperata la pret ( 7 lei) si o tzuica productie proprie, ne-am indreptat spre locul de campare de pe Piatra Lata, aproape de cabana. Dupa ce am mancat ceva conserve si sunca lui Vasile, am trecut la capitolul montaj. Nu de film ci de cort :) Batea vantul asa de tare incat la un moment dat aveam impresia ca o sa zboare cortul. Nu pot sa uit imaginea in care ma tineam la cort sa nu il ia vantul si Remus la cativa metri ma "incuraja" cu rasul lui smecheresc.’’ te-ndoi la genuche, Remuse’’

In cort ma gandeam la diferite scenarii idioate ale mele , cum sa facem sa ii speriem pe ceilalti care se aflau cu corturile sa vina ursu :))
Ne-am trezit dimineata admirand frumusetea locurilor dar si trei capre care stateau linistite pe un colt de stanca iara noi faceam pe fotografii de la ‘’ Victoria’s Secret Models’’


A doua zi a fost cea mai frumoasa de pe acest munte.Varful Toaca – Cabana Fantanele – Durau.

Varful Toaca (1900 m) m-a impresionat cel mai mult. Nu credeam ca o sa traim cu totii, cei care am fost pe munte, un asemenea moment. Super, e cuvantul cel mai potrivit pentru a descrie ce am vazut.
In apropierea varfului functioneaza o statie meteo, ale carei aparate de masura sunt amplasate tocmai in varful muntelui. Pentru a ajunge in varf, s-a construit cu multi ani in urma o scara din lemn foarte impresionanta - dar si foarte subreda - de peste 400 de trepte.

Inaintand pe poteca spre varf am intalnit floare de colt (Leontopodium alpinum), lucru mai rar pe care il poti vedea. Aceasta planta, in traditia populara reprezinta un simbol al dragostei si se spune ca barbatii isi demonstrau dragostea, indemanrea si curajul, culegand o floare de colt de pe stancile ascutite al muntilor si oferind-o iubitelor. Noi nu am facut acest lucru, nu ca n-am avea iubite, dar este o lege a muntelui pe care trebuie sa o respecti. Manelistii si cocalarii nu stiu altceva decat sa strice fauna si flora muntelui.




In varf am ramas ‘’miscat’’ de panorama incredibila spre toata Moldova inconjuratoare. De aici am vazut Piatra Neamt, pe internet am citit ca si Iasul sau uneorii cand e senin se vede si marea. Ceea ce vezi in jur iti taie rasuflarea, mai ales ca iti dai seama ca esti deasupra tuturor, mai aproape de Dumnezeu.

In drum spre Cabana Fantanele am facut un popas pentru inca o conserva sau o ‘’bere fututa’’. Cel mai multumit era Petcu, care si-s depasit recordul personal la fotografii dar si de Tuborgul lui din rucsac 

Am ajuns intr-o zona deschisa - Curmătura Piatra Lată - dominată de un monolit din conglomerat denumit "Căciula Dorobanţului. De la Piatra Lată se văd lacul de acumulare Izvorul Muntelui, staţiunea Durău şi valea pârâului Schit. În dreapta potecii se observă trei ţancuri stâncoase ce poartă numele de "Pietrele lui Baciu"
Am trecut si prin locul numit ‘’ La Morminte’’ coborand spre Cabana Fantanele, aşezată sub o creastă împădurită: Chica Fântânele.

De pe terasa cabanei se deschide o privelişte deosebită spre zona înaltă a Ceahlăului, spre staţiunea Durău, Obcina Boiştea, Munţii Bistriţei şi valea pârâului Schit.
Si in cele din urma prin padure am inaintat spre Durau, acolo unde am lasat masina. Dupa o ‘’cosmetizare’’ in raul din apropierea terasei cu bere, ne-am luat la revedere de la Ceahlau si ne-am continuat drumetia spre Muntii Rodnei.

**********************************************************************************

Muntele Ceahlău era considerat, de către daci, ca fiind sălaş al zeului Zamolxis. Numele străbun pentru Masivul Ceahlău este Pion, sau Peon, cuvânt care provine din limba greaca si care, în traducere, ar însemna "casa stâlpului". Astăzi, Masivul Ceahlău este considerat drept al doilea munte sfânt al creştinătăţii ortodoxe, după Muntele Athos. Poate şi din aceste motive numele său este des întâlnit în literatura română, printre cele mai remarcabile pagini ce i-au fost dedicate fiind cele scrise de Calistrat Hogaş, Alexandru Vlahuţă şi Mihail Sadoveanu.