Poezia este ca lacrima scursa pe obraz si astazi prea putina lume ii mai acorda atentie deosebita. La moda sunt manelele si alte '' abjectii'' . Adrian Paunescu a incercat sa ne prezinte intr-o poezie, cum este vazuta femeia:
Ştiu că mi-e viaţa scurtă, ştiu că moartea
În fiece femeie stă la pândă,
Dar fie de femei umplută cartea
De care viaţa lumii e flămândă.
Nu mi-au plăcut averi, nici vinuri bune
Şi n-am avut în rest nici un capriciu
Deşertăciune din deşertăciune
Femeia este singurul meu viciu.
No comments:
Post a Comment