În ultimul timp femeile nu numai că îşi expun buricul, dar îl şi împodobesc cu diferite inele, ace, astfel acest însemn anatomic devine o sfidare pentru cei din jur.
Dat fiind faptul că spaţiul public este unul deschis, mulţi încearcă să profite de acest (dez)avantaj. Omul a observat că acest însemn mamiferic poate fi exploatat în folosul său. El vrea să fie admirat, să fie în centrul atenţiei. Admiraţia celor din jur îl fac pe om să se simtă bine, să fie fericit.
Împodobirea buricului este un element care indică dorinţa femeii de a-şi arăta individualitatea, unicitatea sa. Din acest motiv, de multe ori, intenţionat, îşi propune să fie deosebită, să gîndească original (adică după capul său), să provoace. Acesta este stilul de viaţă de astăzi, moda timpului nostru.
Dacă pătrundem mai profund acest fenomen vom observa lucruri foarte interesante.
În cultura popoarelor din Africa este întîlnit un dans special numit “din buric” care are nu numai un caracter nupţial, ci şi unul sacru, deoarece creaţia este un atribut al divinităţii. Omul se aseamănă cu divinitatea în măsura în care repetă acest act, iar femeia este menită pentru a procrea.
În artele marţiale zona buricului este considerată un centru de forţă, un centru de creaţie care are un rol foarte important în dirijarea energiei ki. Acest nivel este caracterizat de rolul dominant al spiritului. De aici porneşte kiai-ul - strigătul spiritului - în luptă. Asemănător este privit acest loc şi în budism (yoga).
În Biblie întîlnim doar o singură menţiune despre buric (Iez. 16, 4) În acest capitol din Iezechel se vorbeşte despre “fiica Ierusalimului”, la a cărei naşteri nu i s-a tăiat buricul. Netăierea buricului este privită ca un act nedorit, ca un act josnic pentru că, în felul acesta, cel născut va trăi în sîngele său, adică în păcat (Matei 27, 25).
Pîntecele mamei este locul unde omul este în siguranţă, se simte protejat. De aceea, ieşirea în lume este privită ca o stare de suferinţă, de chin. Omul regretă faptul naşterii sale (Ier. 20, 17-18) pentru că viaţa este o trudă pentru el pînă la moarte (Sirah 40, 1-2).
No comments:
Post a Comment